Sistemul optic al unui turbidimetru constă dintr-o lampă cu filament de tungsten, un detector de 90 de grade pentru monitorizarea luminii împrăștiate și un detector de lumină transmisă. Turbidimetrele moderne prezintă diverse modele de căi optice, inclusiv cele care utilizează metode de împrăștiere pentru măsurarea turbidității și modele unice de căi optice de 360 de grade × 90 de grade. Microprocesorul instrumentului calculează raportul semnalului de la detectorul de 90 de grade și de la detectorul de lumină transmisă. Această tehnică de calcul al raportului corectează interferențele cauzate de cromaticitate și/sau substanțe absorbante (cum ar fi cărbunele activ) și compensează efectele fluctuațiilor de intensitate a luminii, oferind stabilitate de calibrare-pe termen lung. Designul sistemului optic reduce, de asemenea, lumina de deriva, îmbunătățind acuratețea testului.
Pe lângă lămpile tradiționale cu filament de wolfram, turbidimetrele moderne folosesc și surse de lumină cu LED-uri, surse de lumină în infraroșu (cum ar fi lumina infraroșie aproape-cu o lungime de undă de 880 nm) și chiar lasere ca surse de lumină. Unele instrumente folosesc un design cu fascicul dublu, compensând automat erorile cauzate de atenuarea sursei de lumină, contaminarea ferestrei optice și deplasarea temperaturii prin compararea semnalului luminos măsurat cu semnalul luminos de referință în timp real. Aceste modele urmăresc să îmbunătățească acuratețea măsurătorilor, stabilitatea-pe termen lung și adaptabilitatea la o gamă mai largă de condiții de eșantionare.
